170 de ani de la dispariția lui Petöfi și de la moartea lui Skariatin

Pentru istoria Sighișoarei și a Transilvaniei, sfârșitul lunii Iulie înseamnă comemorarea poetului romantic maghiar Petöfi Sandor și a generalului rus Grigori Yakovlevich Skariatin. Dacă numele primului personaj ne este cunoscut, numele celui de-al doilea rămâne în anonimat, și asta pentru că oameni #cudragdesighisoara intrați în viața politică și administrativă a cetății contribuie cu sârg la degradarea identității noastre.

Legătura dintre cele două personaje este lupta din 31 Iulie 1849, dusă între insurgenții maghiari și austriecii sprijiniți de ruși, pe finalul revoluției începute cu un an în urmă. Poetul maghiar, în calitate de aghiotant al generalului polonez Józef Bem, a dispărut în condiții încă nelămurite, iar generalul rus a căzut la datorie.

Poetul romantic se bucură de atenția publicului, fiind comemorat anual atât în Sighișoara, cât și în Albești, în cinstea sa fiind construit un obelisc ce reprezintă un vultur cu o sabie în cioc și un muzeu (în Albești), dar și un parc cu un bust (în cetatea Sighișoarei), care ne-au costat 280.000 de lei (parte dintr-un credit bancar).

În cinstea lui Grigori Yakovlevich Skariatin a fost ridicat un monument înfățișând un leu dormind pe un sarcofag. Piatra de temelie a fost pusă de însuși împăratul habsburg Franz Joseph, în 31 iulie 1853, iar inaugurarea lui s-a făcut în 27 Septembrie 1853, cu o slujbă de sfințire săvârșită de episcopul ortodox Andrei Șaguna.

N-ar fi avut de unde bănui împăratul și episcopul că peste 166 de ani monumentul va cădea pradă batjocurii de care doar românul patriot și mândru aici în veci stăpân ar putea fi capabil. Practic, autorizarea construcției imobilelor în prelungirea străzii Dumbravei i-a anulat scopul, monumentul fiind acum un bloc de piatră împresurat și nu o operă de sculptură ce amintește de evenimentul petrecut pe malul Târnavei Mari.

Nu am certitudinea că partea maghiară a conducerii bicefale a Primăriei nutrește sentimente revanșarde față de această parte a istoriei europene, însă modul în care se amână lucrările de mutare, restaurare și punere în valoare a Leului mă duc cu gândul taman acolo, dar și la inepția opulentă a celorlalți, care, în schimbul unor amărâte de voturi, au făcut nevăzute pagini din istoria comună a locuitorilor Transilvaniei.

Restaurarea parțială a adevărului istoric și aplicarea dublei măsuri în chestiunea de față ne indică o educație civică precară a acestor decidenți vremelnici, o nepăsare generală dezolantă și un miserupism malign ce va duce spiritul de colectivitate la un sfârșit previzibil.

Dat fiind că monumentul Skariatin a supraviețuit orgiilor politico-administrative din ultimii 30 de ani, drumul spre regăsirea unui motiv de mândrie locală sau a unui sentiment de apartenență la această comunitate multietnică și multiculturală este scurt. Chiar și-așa, el este, însă, plin de șicane. Un proiect privind restaurarea Leului, care nu ar face altceva decât să restabilească adevărul, să prezinte publicului detalii istorice interesante, să îmbunătățească aspectul spațiului urban și să sporească atractivitatea Sighișoarei, adună praf într-un sertar încă din anul 2012.

Tot ce au putut face patrioții noștri a fost să promită, să invoce sprijinul material și consilierea Ambasadei Federației Ruse și să plătească, din bani publici, un studiu de fezabilitate ce estima cheltuieli neverosimile de 1.166.509,49 de lei, cam cât ne-a costat sistemul de semaforizare sincronă de pe E60 sau reabilitarea și extinderea sistemului de supraveghere video.

Fii primul care comenteaza on "170 de ani de la dispariția lui Petöfi și de la moartea lui Skariatin"

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*