A trecut jumătate de veac de la inundațiile din 1970

Cu 50 de ani în urmă, în zilele de 13 și 14 mai, Sighișoara trăia unul dintre episoadele dramatice ale istoriei sale recente. Revărsarea Târnavei Mari a lăsat răni în memoria colectivă, dar și în arhitectura orașului vechi, când apele au luat cu ele bunuri, locuințe și vieți.

Au fost afectate atunci peste 1.500 de localități și 85.000 de case, dintre care 13.000 au fost complet distruse.

Sighișoreanul Otto Lurtz, care, cu ajutorul bărcii construite de el, a salvat de la înec 52 de persoane, mai puțin pe tatăl său, își amintește următoarele: ˝13 mai era o zi de miercuri, ploua continuu încă de duminica. Auzisem că în munţi, pe lângă Odorhei a fost rupere de nori, au fost şi 200 l/mp. Lucram în schimbul doi la Nicovala, dar miercurea aceea portarul ne-a anunţat pe cei care locuiam pe malul Târnavei să mergem acasă. Nu se ştia ce putea să vină. Eu locuiam cu tata şi mama pe str. Clujului nr. 9. La noi acasă mai era nepotul meu Udo, care avea 4 ani. Era fiul surorii mele mai mici, Maria, şi mama avea grijă de el când erau părinţii lui la serviciu. O iubea foarte mult pe mama şi era foarte ataşat de ea. În ziua de 13 mai 1970 ceilalţi bunici ai lui Udo au sunat şi au spus că vin să ia copilul să-l ducă la ei pe strada Ilarie Chendi pentru că se auzea că vine apa mare pe Târnavă. Tata a condus-o pe mama împreună cu nepotul până la Podul de Ciment (Unde este astăzi pasarela peste Târnavă de la catedrală). Dar Udo nu a vrut să se despartă de mama şi să meargă numai el la ceilalţi bunici. Ca să îl liniştească, mama a mers cu el la cuscrii ei. Eu mă întorceam de la fabrică după ce portarul m-a trimis acasă şi m-am întâlnit cu tata lângă maternitate. Târnava deja ieşise şi apa ne ajungea până la gleznele cizmelor. Ne-am dus la alimentara de la gară să cumpărăm o pâine. Apoi ne-am dus acasă şi am urcat în pod cele 12 găini. Aveam o barcă nouă, n-o mai folosisem niciodată, am rodat-o atunci, cu ocazia tragicelor inundaţii. Am urcat un purcel în barcă împreuna cu vecinul Müller să-l salvăm. Apa creştea din ce în ce mai mult şi continua să plouă. Primul om salvat a fost un vecin, de care m-am rugat să iasă din casă pentru că acesta refuza. Apa intrase deja în casa lui, dar încăpăţânarea şi-a spus cuvântul, astfel am fost nevoit să-l scot aproape cu forţa. L-am lăsat pe calea ferată, iar vecinul mi-a mulţumit că i-am salvat viaţa. După nici 30 de minute apa i-a măturat casa de pe faţa pământului. În acele momente, după ce am salvat primul om, am înţeles foarte clar un lucru: CALMUL ESTE UN MEDICAMENT ÎN SITUAŢII DE CRIZĂ! Eram tânăr, aveam doar 34 de ani!

O descriere amplă a acelor evenimente poate fi citită aici.

Otto Lurtz s-a născut în 12 februarie 1936 și a murit în 20 mai 2018, tot la Sighișoara, unde este înmormântat.

În semn de recunoștință pentru actul său eroic, autoritățile locale i-au conferit, în 2007, titlul de Cetățean de Onoare al orașului.